" Totul a inceput cu o mana de argila cu care cineva s-a jucat candva, de mult (se presupune prin mileniile IV-V i.Chr.),pe malul unei ape, punindu-si amprenta degetelor in botul clisos si dandu-i forma de cauc care, uscat la soare, a putut tine la un loc boabe de grane sau de fructe-primul container.
A doua intimplare senzationala s-a petrecut in momentul in care "obiectul" a cazut intamplator in foc devenind caramida, care putea pastra in scobitura un strop de apa de baut.
Cu veselia izbanzii, creatorul unei astfel de realizari epocale si-a infrumusetat noile vase, inainte de a le coace, zgariind pe ele cu un betisor linii, ca un ritm de pasi, sau, muindu-si degetul intr-o zeama de lut rosu,alb sau negru, a trasat urme in cerc, asa cum el insusi se invartea dansand. Vasele noastre de Cucuteni sunt astfel de inregistrari ale emotiilor olarului comunicate noua peste milenii.
Peste tot, din China pana in Mexic, fenomenul s-a petrecut la fel, de unde asemanarile uimitoare intre cele mai vechi piese de ceramica de pe tot globul.
Al treilea pas important a fost smaltuirea, acoperirea vaselor, cu un strat sticlos( obtinut prin topirea in foc a unor nisipuri) ceea ce le-a facut impermeabile...."
( Adina Nanu povesteste...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu